Anatomia piciorului

Pentru a înţelege mai bine dezvoltarea piciorului, este nevoie să cunoaştem câteva elemente de anatomie care îi permit piciorului să se mişte şi să fie considerat o minune a mecanicii.

În primul rând, pentru a asigura o mişcare uşoară, cu un minim de fricţiune, muşchii sunt îmbrăcaţi într-o structură asemănătoare pielii care poartă numele de fascie. Terminaţiile muşchilor sunt conectate de tendoane care la rândul lor sunt ataşate de oase. Celulele musculare au abilitatea de a se regenera şi sunt în general foarte elastice, pe când celulele tendoanelor se regenerează greu şi sunt mai puţin elastice. Astfel, pentru a reduce tensiunea din tendoane, este necesar ca musculatura să fie puternică şi flexibilă.

Cel mai mare os din talpa piciorului este calcaneul, unul dintre oasele care formează călcâiul şi cel care susţine mare parte din greutate. Acesta este în legătură directă cu tarsienele şi oasele piciorului (tibia şi fibula), fiind împreună cu oasele călcâiului propulsor în mişcare, dar şi punct de absorbţie a şocurilor.

Talpa este arcuită de arcul medial, arcul lateral şi cel longitudinal, create de unghiurile în care sunt poziţionate oasele şi sunt întărite de ligamente şi muşchi.

 

anatomia piciorului

Anatomia piciorului

Prima parte este formată din cele cinci degete, fiecare fiind format din câte 3 falange şi doar degetul cel mare având 2 falange.

A doua parte, cea din mijloc, a metatarsienelor, este cea care formează arcada plantară. Ea este formată din 5 oase lungi care fac legătura dintre degete şi călcâi.

A treia parte, călcâiul şi glezna, sunt formate dintr-o structură de şapte oase (calcaneul, astragalul, scafoidul, cuboidul şi trei cuneiforme).

Structura piciorului

Structura piciorului

 

Talpa piciorului este formată dintr-o structură complexă de 26 de oase şi 33 de articulaţii ( o treime din întreg corpul!), peste 100 de muşchi, tendoane şi ligamente (cel mai puternic tendon din corp se află aici), peste 200.000 de terminaţii nervoase (cea mai mare concentraţie din întreg corpul) şi peste 250.000 de glande sudoripare. Structura este similară cu cea a mâinii, dar este mai rigidă din cauza faptului că susţine o greutate mai mare.

Pentru o demonstraţie grafică a anatomiei piciorului, urmăriţi filmuleţul de mai jos:

http://www.youtube.com/watch?v=ROd1Acma64o

Mişcările generate de talpa piciorului sunt foarte puţin înţelese datorită numărului mare de articulaţii, tendoane şi nervi. Ceea ce ştim însă sigur este că piciorul este perfect construit pentru cele două funcţii ale sale: propulsie şi absorbţia şocurilor.

În mod natural, piciorul trebuie să fie mai lat, degetele cât mai răsfirate şi aproximativ egale, toate acestea pentru a asigura o stabilitate mai bună. Încă din 1905, ortopedul Dr. Philip Hoffman a făcut o cercetare a diferenţelor dintre piciorul încălţat şi cel desculţ. Pozele sale sunt sugestive.

Iată în poza următoare cum ar trebui să arate un picior sănatos. Lat, degetele uşor depărtate şi urmând un ax al piciorului. Se observă în special că degetul mare este mult mai depărtat de cel alăturat  tocmai pentru a asigura un bun echilibru şi a da forţă acţiunii de propulsie.

 

Forma naturală a piciorului

Forma naturală a piciorului

 

Priviţi însă cea de a doua poză, unde piciorul a fost deformat de încălţămintea modernă.

 

Forma modificată a piciorului

Forma modificată a piciorului

 

Însă cea mai îngrijorătoare este următoarea comparaţie. Piciorul B este al unui adult care a umblat desculţ întreaga sa viaţă, pe când piciorul A este al unui tânăr care a mers încălţat timp de doar 3 luni! Diferenţa este îngrijorătoare şi poate fi observată cu uşurinţă: degetele s-au deformat, iar axul întregului picior a fost deviat.

 

Axa piciorului

Axa piciorului

Studiul dr. Hoffman îl găsiţi integral aici: http://www.bsmpg.com/Portals/52884/docs/1905Hoffman.pdf

Şi tocmai pentru că discutăm funcţiile de bază ale piciorului şi admirăm structura sa desăvârşită (de unde s-a inspirat adeseori ingineria mecanică), trebuie să atragem atenţia asupra încălţărilor care – prin câteva elemente – împiedică piciorul în a-şi îndeplini rolul pentru care a fost creat.

Iată câteva recomandări pe care le puteţi lua în considerare pentru a vă păstra o anatomie corectă şi sănătoasă a picioarelor: 

* degetele să aibă spaţiu suficient  să se poată depărta, un proces important pentru dispersia presiunii şi pentru a vă ajuta să păşiti

* metatarsienele au capetele delicate şi pot deveni foarte uşor dureroase dacă nu stau într-o poziţie corectă

* fascia plantară sau ligamentul gros, care face legătura între degete şi călcâi şi susţine bolta piciorului, se poate inflama şi cauza dureri puternice dacă încălţămintea nu este corespunzătoare

* pentru un mers corect şi câ mai puţin dureros, încălţările trebuie să se flexeze in fix acelaşi loc ca şi piciorul

* tendonul lui Ahile nu trebuie obstrucţionat de pernuţe sub călcâi, astfel încât să poată asigura mişcarea de propulsie a degetelor

* cele peste 100 de ligamente ale piciorului trebuie întărite prin exerciţii fizice în încălţări minimaliste sau desculţi.

Ce putem face să ajutăm piciorul? 

* Un studiu realizat în India ( PDF http://www.bjj.boneandjoint.org.uk/content/77-B/2/254.full.pdf ) a demonstrat că incidenţa platfusului este îngrijorător mai mare în cazul copiilor încălţaţi. Aşadar, feriţi-vă de încălţămintea care susţine piciorul şi împiedică musculatura să se dezvolte.

* Încercaţi să folosiţi incălţăminte cât mai simplă, cu formă anatomică (ce conferă suficient spaţiu degetelor şi lasă piciorul să se simtă lejer)

* Umblaţi cât de mult posibil desculţi.

* Alergaţi uşor pe vârfuri pentru a întări musculatura şi ligamentele.

* Umblaţi desculţi în iarbă şi nisip.

Majoritatea problemelor piciorului, care afectează chiar şi coloana vertebrală, îşi au sursa într-o dezvoltare defectuasă a tălpii, unul dintre cele mai comune motive fiind încălţămintea neadecvată.